28 iunie 2016

Pesterile mitice din Muntii Himalaya








Conceptul de taram subpamantean este comun in religiile si mitologiile lumii.
In cartea sa Shambhala, Nicholas Roerich descrie incercarile sale de a intelege originile legendelor despre lumea subpamanteana, pentru a descoperi ce amintiri au fost pastrate in memoria populara.
In comentariul sau despre ubicuitatea legendelor despre lumea subpamanteana, el observa dupa o analiza amanuntita ca acestea sunt ''capitole dintr-o singura poveste''. O examinare a folclorului din Tibet, Mongolia, China, Turkistan, Kashmir, Persia, Altai, Siberia, Uralii, Caucasia, stepele din Rusia, Lituania, Polonia, Ungaria, Germania, Franta, va duce la descoperirea unor povesti despre locuitorii de sub pamant.In multe locuri, localnicii pot ghida calatorul curios spre intrari in pesteri, in locuri izolate, despre care se spune ca duc la lumea ascunsa de sub pamant.

Asia Centrala gazduieste legende despre o rasa subpamanteana numita Agharti; Muntii Altai sunt locuiti de poporul Chud. In Shambhala, Roerich afirma ca numele ''Chud'' inseamna ''minune''. Ghidul sau care l-a insotit prin Muntii Altai, i-a spus ca Chud a fost un trib puternic, dar linistit, care s-a dezvoltat in zona in trecutul indepartat. Cu toate acestea, au fost atacati de cete de razboinici, si au scapat doar prin plecarea lor din valea fertila, continuand sa traiasca in taramuri subterane.
Ghidul lui Roerich a continuat sa-i povesteasca cum de multe ori poporul Chud putea fi auzit cantand in templele lor subterane. In alta parte in Muntii Altai, pe drumul spre Khotan, Roerich povestea cum pamantul suna a gol sub tropotul cailor lor, ca si cum acestia calareau peste pesteri imense.


In regiunea Nijni Novgorod exista o legenda despre un oras subteran numit Kerjenetz, care s-a scufundat intr-un lac. Chiar in perioada in care Roerich a calatorit in zona, localnicii inca tineau procesiuni in timpul carora acestia ascultau clopotele bisericilor invizibile. Roerich a descoperit patru grupuri de menhire si cateva morminte, avand forma unui patrat, alcatuite din pietre mari.
Pentru locuitorii din Himalaya, cei care au construit aceste monumente, desi au disparut, nu pot fi gasiti oriunde pe suprafata Pamantului: ''Toti care au disparut, au plecat sub pamant.''

Lamasii din Mongolia i-au povestit Dr. Ferdinand Ossendowski despre civilizatiile fabuloase care au trait aici inainte de existenta inregistrarilor istorice. Spre uimirea lui Ossendowski, lamasii au sustinut ca atunci cand tarile de origine ale acestor civilizatii din Atlantic si Pacific au fost distruse de cataclisme naturale, unii dintre supravietuitori au trait in adaposturi subterane pregatite anterior, iluminate de lumina artificiala.

In India, legendele vorbesc despre o rasa de fiinte numite Nagas, care aveau forma unui sarpe si erau extrem de inteligente, traind in pesteri uriase iluminate de pietre pretioase. Desi erau fiinte reptiliene, Nagas aveau fete umane si erau incredibil de frumoase. Capabile sa zboare, acestea se casatoreau cu regi si regine din lumea de la suprafata. Orasul lor se numeste Bhogawati si se spune ca ar fi acoperit cu rubine, smaralde si diamante.


Scriitorul Andrew Tomas mentioneaza ca multi hindusi si tibetani au intrat in pesterile din Naga, care se intind pe sute de mile in interiorul muntilor. Locuitorii acestei regiuni vorbesc despre flori de lotus mari care plutesc pe suprafata lacului Manasarawar in partea de vest a vaii Tsang Po. Au fost observate, de asemenea, fapturi stralucitoare in apropierea acestui lac cu apa dulce extrem de rece.

            







Sursa: http://www.bibliotecapleyades.net/






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu